Fericirea

Dupa toate articolele in care am atins teme destul de superficiale, am putea spune, m-am hotarat sa trec la alt stil :)) dar nu pentru mult timp. So.. urmeaza chestii mai la sentiment, asa :D

As putea spune ca viata m-a pus fata-n fata cu multe lucruri la care nu ma asteptam, ceea ce m-a facut sa privesc fericirea dintr-o alta perspectiva. Una mai complexa si mult mai satisfacatoare decat cea anterioara.

In urma evenimentelor fericite din viata mea, m-am sensibilizat maxim :)) si.. mi se tot invartea in cap o intrebare: sunt fericita? si daca da.. ce este fericirea? Am gasit chiar si cateva citate care mi-au placut foarte mult si am decis sa le si prezint:

*Fericirea este precum pisica, daca incerci sa o ademenesti sau sa o chemi, te va evita cu indarjire; nu va veni niciodata. Dar daca nu ii acorzi nici un pic de atentie si iti vezi de treaba, o vei gasi frecandu-se de picioarele tale si sarindu-ti in poala.

*Adevarata fericire consta in a te zari frumos in oglinda propriei tale constiinte.

*Fericirea: un lucru bizar; cei ce n-au cunoscut-o niciodata nu sunt, poate, cu adevarat nefericiti.

*Fericirea este armonia dintre ceea ce gandesti, ceea ce spui si ceea ce faci.

*Fericirea nu consta in a avea mult, ci in a fi multumit cu putin.

*Fericirea e ceva ce omul cauta pentru sine si nu gaseste decat in celalalt.

Vreau sa dezbat al 3-lea citat, cu care i totally agree. Niciodata n-ai fi putut sa-ti dai seama ce inseamna fericirea, daca ai fi avut tot timpul parte de ea, nu? De unde rezulta faptul ca daca n-ai trecut prin starea asta niciodata, nu ai cum sa-i duci lipsa. Si nu esti nefericit cand nu esti fericit (da, suna aiurea), pur si simplu ai o stare random.
Practic, fericirea e starea aia de scurta durata, de implinire si satisfactie totala, pe care o constientizezi abia cand a trecut. Asta e partea cea mai proasta. Niciodata n-o apreciezi la capacitate maxima in momentul in care o detii. Poate ca asta tine mult de cunoasterea de sine.. si la un moment dat, datorita experientei acumulate, reusesti sa o constientizezi inainte sa treaca.
E important sa stii sa te bucuri de fericirea ta si sa incerci s-o pastrezi.

O sa trec peste celelalte citate, ca sa ajung mai repede la ultimul. L-am citit de 100 de ori si i-am gasit acelasi inteles: fericirea deplina n-o poti detine de unul singur, nu poti s-o obtii de unul singur. O gasesti intr-o anumita persoana, iar acea persoana o gaseste in tine.
E vorba de acea relatie (the one) care te implineste ca om, te face sa cresti pe plan spiritual.
Desi incercam sa credem cu tarie in faptul ca si single e bine, cred ca toti suntem perfect constienti ca ne place mai mult cand iubim si suntem iubiti. Asta e firea lucrurilor. Pe masura ce crestem, tindem sa ne formam un "cuib", sa avem ceva stabil. Probabil ca si stabilitatea e un factor major pentru fericire, pe langa multe altele.

In concluzie.. de fapt ar fi doua concluzii si anume: 1.constientizezi fericirea dupa ce a trecut, daca experienta ta de viata nu este foarte vasta; 2.fericirea deplina, completa.. sau cum vreti voi sa-i ziceti, nu va fi niciodata la indemana unei jumatati, ci a unui intreg.
Ca si o masina de teren.. ofera perfomanta maxima, cand cuplezi 4x4 :)).